Eu sunt Mădălina Stanciu
Sunt medic veterinar cu o pasiune pentru comportamentul pisicilor. Sunt un “no needle doctor”. Empatia față de animale și față de oameni este foarte importantă în această profesie. Nu poți să te apuci de medicina veterinară dacă nu iubești profund animalele.
Însă, dacă ai prea multă empatie, poate deveni o problemă.
Am profesat în adevăratul sens al cuvântului în primii ani după absolvire — consultații, tratamente, tot ce trebuie — însă era epuizant pentru mine. Sufeream și mă implicam emoțional în fiecare caz, purtând grijile pacienților și ale stăpânilor acasă. Nu puteam dormi, plângeam cot la cot cu proprietarii și, atunci când prognosticele erau grave, deși nu era vina mea, mă simțeam vinovată și responsabilă. Nu reușeam să îmi gestionez emoțiile.
Așa că am început să fug. Am lucrat la recepția clinicii, am urmat cursuri de marketing și resurse umane, gândindu-mă să renunț complet la medicină.
Dar nu puteam pleca de lângă animale.
Am căutat o cale prin care să fiu utilă clinicii fără să mai dau consultații sau să operez.
Acum lucrez la cel mai mare spital veterinar din zona Moldovei, unde, pe lângă consultațiile de comportament, mă ocup de achiziții - mă asigur că echipa are tot ce îi trebuie pentru a-și desfășura activitatea - și creez conținut pentru paginile de social media ale spitalului.
O casă plină de animăluțe. Un vis împlinit.
O casă plină de mustăți, de urme de lăbuțe pe parchet, de păr poate, dar cu siguranță și de multă veselie, bună dispoziție și mai ales multă, multă iubire.
Pasiunea mea pentru comportamentul pisicilor a apărut după ce am adoptat un câine.
Aveam deja trei pisici și am adus în casă o cățelușă, Nancy, care a destabilizat complet atmosfera. Certuri, bătaie, un adevărat haos!
În facultate făcusem doar un an de etologie (știința care studiază comportamentul animalelor) și învățasem despre comportamentul tuturor speciilor — alimentar, matern, sexual etc. Era materia mea preferată. Însă nu m-am gândit niciodată că va ajunge pasiunea mea.
După adopția lui Nancy, din dorința de a domoli conflictele dintre pisici, am început să citesc cărți de specialitate. Așa mi-am găsit misiunea.
Noțiunile de medicină veterinară
ai zice că sunt de ajuns pentru a descifra
Comportamentul Animalelor...
Dar am descoperit că e nevoie de mai mult, așa că am continuat să urmez cursuri și să mă înscriu în organizații care să mă țină la curent cu noutățile din domeniu, cum ar fi:
• Societatea Internațională a Consultanților în Comportament Animal
• Societatea Internațională de Medicină Felină
• Societatea Europeană de Etologie Veterinară
Mă bucur de acces la cele mai recente cercetări și informații în domeniul comportamentului și îngrijirii pisicilor. Particip la cursuri de formare continuă, asigurându-mă că ofer cele mai bune soluții pentru fiecare caz.
De asemenea, fac parte dintr-o rețea internațională dedicată, ceea ce îmi oferă oportunitatea de a colabora cu specialiști mai experimentați și să le solicit ajutorul pentru cazurile mai complexe.
Nu le știu pe toate, cu siguranță asta e și frumusețea meseriei, însă învăț zilnic și am încredere că pot fi de ajutor pentru familia și pisica ta.
MISIUNEA MEA...
...este să fiu avocatul pisicilor și să arăt lumii cât de frumoasă poate fi relația cu aceste feline grațioase și independente.
Îmi doresc să repar relații distruse de probleme comportamentale, să îi învăț pe copii cum să interacționeze cu pisicile și să educ adulții despre cum să se lase iubiți de ele. Pentru că, din păcate sau din fericire, atunci când vorbim despre pisici, „less is more”.
În 2021, am creat o pagină de Instagram cu scopul de a ajuta iubitorii de pisici să își înțeleagă mai bine felinele.
Se numește „Yoda îți Explică” pentru că Yoda este prima pisică a familiei noastre — cea care ne învață, în fiecare zi, cât de frumos este să fii pisică.
Între timp, am format o comunitate minunată de „pisicari”. Vorbim cu și despre pisici, împărtășesc frânturi din viața mea și încerc din răsputeri să fiu autentică și transparentă, pentru că simt că oamenii au nevoie de asta.
Nu sunt perfectă, mai am multe de învățat, dar sunt eu — poate mai regăsită azi decât ieri.