Cum să introduci o pisică nouă într-o casă cu altă pisică: ghid complet pentru o coabitare fără stres
- Mădălina Stanciu
- 17 nov. 2025
- 4 min de citit
Adopția unei pisici noi este o bucurie imensă, dar, dacă acasă există deja o altă pisică, bucuria trebuie însoțită de răbdare și de o strategie bine gândită. Pisicile nu sunt animale de „haită”, iar introducerea unei feline într-un teritoriu deja ocupat este una dintre cele mai delicate provocări comportamentale.
Pentru ca procesul să fie unul reușit, ai nevoie de timp, empatie și o înțelegere mai bună a comportamentului firesc al felinelor.
De ce introducerea unei pisici noi nu este un proces atât de simplu
Pisicile sunt teritoriale prin natura lor. Spre deosebire de câini, care trăiesc în haite și negociază statutul ierarhic, pisicile funcționează individual, apărând un teritoriu care le oferă siguranță și resurse.
Când o pisică nouă apare în casă, pisica rezidentă nu vede un viitor prieten, ci un intrus care îi invadează spațiul, îi schimbă mirosurile și îi poate limita accesul la resurse. De aceea, procesul trebuie să fie lent, controlat și ghidat de principiile etologice care stau la baza comportamentului felin.
Chiar și cu toată grija, unele pisici pur și simplu nu vor dori să trăiască împreună. A recunoaște asta și a acționa în consecință este o dovadă de respect față de bunăstarea ambelor animale.
Primul pas: adaptarea pisicii noi în propriul spațiu
Înainte de orice interacțiune, noua pisică trebuie să aibă un spațiu separat, unde să se simtă în siguranță. Alege o cameră liniștită, unde pisica rezidentă nu are acces.
În acest spațiu, asigură:
o litieră proprie;
boluri separate pentru apă și hrană;
un loc de ascuns (cutie, tunel, dulap);
o suprafață pentru zgâriat;
un pat moale, poziționat sus, dacă e posibil;
jucării care stimulează comportamentele naturale.
Obiectele trebuie să fie noi sau să-i aparțină deja pisicii adoptate — niciun element cu mirosul celeilalte nu trebuie introdus în această etapă. Feromonii sintetici (precum Feliway Optimum sau Feliway Friends) pot fi utilizați atât în camera pisicii noi, cât și în spațiul celei rezidente pentru a reduce stresul și pentru a crea o stare de familiaritate. Vezi aici articolul despre rolul feromonilor în viața pisicilor: despre feromoni.
Semnele de adaptare a noii pisici includ curiozitate, apetit normal, folosirea litierei, joacă și mișcări relaxate (coadă ridicată, corp moale, tors).
Dacă pisica se plimbă neliniștită, miaună insistent sau încearcă să iasă, poți mări spațiul oferit cu un hol sau o cameră suplimentară, dar fără contact cu pisica rezidentă. În această etapă pisica nouă are nevoie de timp de adaptare așa că nu încerca să grăbești lucrurile.
Pasul doi: schimbul de mirosuri
Mirosul este principalul canal prin care pisicile se recunosc și stabilesc apartenența la același grup. De aceea, scent swapping-ul (schimbul de mirosuri) este o etapă esențială.
Pune o pătură sau o pernă folosită de pisica nouă în camera celei rezidente, și invers timp în care realizezi o activitate plăcută cu pisica: joacă, oferirea unei recompense. Scopul este ca fiecare să asocieze mirosul celeilalte cu ceva neutru, non-amenințător. Dacă una dintre ele evită obiectul, mârâie sau îl zgârie, revino la pasul anterior. Când ambele acceptă mirosul celeilalte fără semne stres, poți lăsa fiecare pisică să exploreze, pe rând, spațiul celeilalte — fără să se vadă.
Pasul trei: contactul vizual controlat
După câteva zile de schimb olfactiv reușit, pisicile pot fi lăsate să se vadă printr-o barieră fizică — o ușă de sticlă, o plasă, o poartă sau gărduț pentru copii. Scopul este să se obișnuiască una cu prezența celeilalte, fără contact direct.
Observă limbajul corporal:
pozitiv: corp relaxat, mișcări lente, clipit lent, curiozitate;
negativ: coadă umflată, urechi lipite, privire fixă, poziție rigidă.
Dacă apare tensiune, distrage atenția calm (vorbește ușor, cheam-o, oferă-i un puzzle feeder într-o cameră separată).
Rămâi la această etapă până când ambele pisici se pot vedea fără reacții defensive.
Pasul patru: întâlnirea directă
Când pisicile par calme, poți deschide bariera pentru perioade scurte, sub supraveghere. Lasă-le libertatea de a se apropia sau de a se ignora. Nu le atinge, nu le ridica și nu forța interacțiunea.
Scopul nu este ca ele să devină imediat prietene, ci să poată coexista fără stres. Dacă apare o confruntare, separă-le fără a țipa sau pedepsi, apoi reia procesul după o pauză de 24–48 de ore.
Pasul cinci: conviețuirea controlată și prevenirea conflictelor
După câteva întâlniri fără tensiune, poți permite acces liber, dar doar pentru perioade scurte. Mărește treptat durata, până când ambele se comportă normal.
Asigură-te că fiecare pisică are propriile resurse, amplasate în locuri diferite:
litieră separată (plus una în plus, dacă spațiul permite);
boluri proprii pentru hrană și apă;
locuri de dormit distincte;
spații verticale (rafturi, pervazuri, ansambluri de cățărat).
Într-un spațiu bogat în resurse, competiția dispare, iar tensiunile se reduc natural.
Relațiile dintre pisici pot evolua în timp. Chiar și după luni de armonie, pot apărea momente de stres sau retragere — acestea sunt normale, atâta vreme cât fiecare are libertatea de a alege distanța potrivită.
Când să ceri ajutorul
Dacă observi semne de stres cronic, agresivitate repetată, urinat în afara litierei sau pierderea apetitului, e timpul să ceri ajutor. Un plan personalizat poate restabili echilibrul și preveni escaladarea conflictului.
